Ioana Filipas - blog de fotografie

The beginning

2012-02-04T09:01:00.001-08:00

Primul Nikon

2012-01-23T13:33:00.000-08:00

Mau

2012-01-16T11:09:00.001-08:00

17

2012-01-16T11:06:00.000-08:00

Sunday mood

2012-01-16T09:30:00.000-08:00

Greet the rainbow

2012-01-12T11:07:00.000-08:00

Lonely day

2012-01-12T10:45:00.000-08:00

Play

2012-01-06T08:43:00.000-08:00

Vise aruncate în aer

2012-01-06T07:50:00.000-08:00

(Festivitate de final de liceu, promoția 2009, CNS Zalău)

Yesterday you said "tomorrow"

2012-01-03T04:15:00.000-08:00

Mie îmi plac foarte mult sfârşiturile de an. Toate lucrurile încep să se liniştească, oamenii sunt ceva mai calmi decât de obicei, iar atmosfera generală e de sărbătoare şi de bucurie. Unde mai pui şi că decembrie e luna mea preferată din tot anul, în mare parte pentru că reuneşte o grămadă de sărbători şi ziua mea.

Aproape la fel de mult cum îmi place ultima săptămână a lui decembrie îmi plac începuturile de an. Cu o mie de vise scoase de la naftalină şi scuturate de praf, cu o mie de dorinţe şi de promisiuni noi. Când eram mai mică, obişnuiam să fac, împreună cu prietena mea cea mai bună, liste interminabile de obiective pe care ne propuneam să le atingem până la o dată anume. Când venea scadenţa, trăgeam linie şi adunam să vedem ce-am reuşit şi ce nu. Am renunţat la obiceiul ăsta de ani buni, dar am continuat să-mi fac, în minte, liste cu ce şi până când vreau realizez.

Anul ăsta l-am început la fel, cu un şirag uriaş de dorinţe şi promisiuni faţă de mine însămi. O duc cam prost la capitolul time management, dar sigur o să fac să fie mai bine. Yesterday you said "tomorrow", zicea textul unei reclame. "Tomorrow" am spus de mult prea multe ori anul trecut, ar cam fi momentul să mă adun şi să renunţ la obiceiul ăsta prostesc.

Un 2012 cât mai frumos să aveţi, dragi cititori! :) Spor la toate.

Liniște

2012-01-01T10:38:00.001-08:00

:)

2011-12-24T18:54:00.000-08:00

Să aveți un Crăciun frumos și cald, cu gânduri curate și cu toți cei dragi aproape! Să vă aducă Moșul un sac plin de dorințe împlinite! :)

Urările ursului

2011-12-24T06:08:00.000-08:00

Play

2011-12-21T09:18:00.001-08:00

Sibiu în detalii

2011-12-15T10:47:00.000-08:00

Non stop

2011-12-15T10:41:00.000-08:00

Brașov

2011-12-12T12:24:00.000-08:00

Winter scent

2011-12-12T12:12:00.001-08:00

Postcards from Romania

2011-12-12T12:09:00.002-08:00

Pierdut

2011-12-12T12:09:00.001-08:00

Signs and narrow streets

2011-12-12T12:08:00.000-08:00

[Click pe imagine pentru a vedea toate detaliile din fotografie]

Povestiri din gară

2011-12-12T12:05:00.001-08:00

Dawn

2011-12-04T05:21:00.000-08:00

A se spăla la temperaturi sub 0 grade

2011-11-29T03:55:00.000-08:00

Winter is coming

2011-11-22T22:14:00.000-08:00

Made in RO

2011-11-21T04:50:00.000-08:00

[In the backyard of the museum, Rimetea, Alba]

-7 grade

2011-11-21T01:20:00.001-08:00

Dead thorns

2011-11-21T01:19:00.000-08:00

Landscapes

2011-11-21T01:06:00.000-08:00

Rimetea în detalii

2011-11-21T00:28:00.000-08:00

Weekend la Rimetea, judeţul Alba. Mai ţineţi minte faza cu "Some of my teachers rock"? :) Ei, bine, excursia a fost organizată de Andreea Mogoş. Care, apropo, şi-a regăsit numele pe o hartă din centrul satului.

Ferestre, porţi, uşi şi pereţi

2011-11-21T00:14:00.001-08:00

Play

2011-11-20T23:06:00.001-08:00

[Sfârşit de săptămână la Rimetea, judeţul Alba]

It's in the balance, baby

2011-11-16T07:25:00.001-08:00

Zgârieturi pe cer

2011-11-16T07:24:00.001-08:00

Un urs polar şi-o vulpe roşcată

2011-11-16T07:21:00.000-08:00

Skullp în concert - experiment

2011-11-07T23:08:00.000-08:00

[La concerte, luminile din Irish (cele de pe scenă) mi se par absolut îngrozitoare. Vocalistul e luminat până la orbire, tobarul deloc, iar chitariştii şi basiştii, în funcţie de partea scenei în care stau, sunt luminaţi prost spre deloc. De data asta, însă, am luat toate astea ca pe un avantaj.]

Absynthe and cranberry

2011-11-07T22:59:00.000-08:00

The ivy became poisonous

2011-11-07T22:40:00.000-08:00

Copiluţi

2011-11-02T23:27:00.000-07:00

Pongo

2011-10-25T23:19:00.000-07:00

Soft

2011-10-25T01:08:00.000-07:00

Roşu dezmembrat şi topit

2011-10-23T23:07:00.000-07:00

Ceaţă

2011-10-23T23:06:00.000-07:00

Zile cu ploaie

2011-10-23T23:02:00.000-07:00

Green, orange and sun

2011-10-21T00:40:00.001-07:00

Here comes the Sunn

2011-10-20T23:23:00.000-07:00

...

2011-09-29T08:34:00.000-07:00

În ultima vreme, întâmplarea a făcut ca eu să pierd câteva ființe foarte, foarte dragi. În mai puțin de un an, mi-am pierdut unchiul, bunica și pe Roșu.

Moartea unchiului Valer a făcut ca satul Ciolt, cea mai frumoasă definiție a lui „la țară” pe care o știu, să devină mult mai săracă și mai tristă. Cu mâna pe inimă spun, puțini copii cred că s-au bucurat vreodată de așa vacanțe la țară cum am avut eu când eram mică. În fiecare dintre cele douăzeci și una de veri de până acum (și în multe ierni și primăveri) am fost acolo, la unchiul și la mătușa mea. Aveau moară, hrebene, vâltoare, cai, vite, capre, oi, porci, păsări de o mulțime de soiuri, câini și pisici cu duiumul. Și, normal, o grămadă de muncă. Când eram mică, mai mereu eram la cules, la plivit, la săpat, la întors sau la strâns fânul. Părul, hainele şi de multe ori chiar şi respiraţia îmi erau pline de făină fină, de la orele petrecute în moară în fiecare zi. Nu am văzut niciodată o gospodărie mai mare și mai frumoasă decât a fost a lor.

S-au pierdut toate încet, pe măsură ce unchiul și mătușa au îmbătrânit și nu au mai putut să lucreze. Au rămas în urmă doar amintiri despre o viață în care au muncit prea mult și au trăit puțin spre deloc, boli și regrete. Au rămas atârnate în aer poveștile spuse seara, în lumina palidă a camerei, când cei doi au realizat că viața, pentru ei, a însemnat doar muncă. Dacă amintirile și regretele nu te omoară, cu siguranță o face boala. Așa s-a întâmplat și cu unchiul Valer. O grămadă de boli, una mai gravă ca alta, și o zi nefericită în care corpul pur și simplu nu le mai poate duce. Un telefon de la Ciolt și un drum spre Maramureș, două zile mai târziu.

Moartea bunicii mele a fost cel mai trist lucru pe care l-am trăit vreodată, și a făcut ca și termenul de „acasă” să fie mai pustiu și mai dureros. De când mă știu, buni a fost una dintre cele mai prețioase ființe pe care le-am avut jurul meu. Niște boli urâte i-au adus dureri mari de picioare și anemie, așa că nu putea ieși din casă decât cam o dată, maxim de două ori pe an. Asta făcea ca venitul meu acasă, atât când eram în liceu, cât și de când am intrat la facultate, să reprezinte garantat întâlnirea cu ea. Stăteam împreună la povești ore în șir. Eu îi spuneam ei toate nimicurile din lume, ea îmi povestea știrile pe care le citise prin ziare, ne mai aminteam una-alta, și uite-așa ne trezeam de multe ori că e miezul nopții și noi încă nu am terminat de pălăvrăgit. Cred că nu înțelegea mult din ce îi povesteam, la fel cum cred că multor lucruri pe care le făceam nu le găsea nicio justificare, dar m-a iubit și mi-a respectat mereu deciziile, iar mie mi-a ajuns.

Când o dădeam rău de tot în bară și mă așteptam ca mama să se supere pentru prostiile pe care le-am făcut, la ea mă duceam să-i spun. Și stătea, sărăcuța, de multe ori, și făcea nopți albe frământându-și mâinile și sufletul încercând să găsească soluții prin care să mă ajute. De când am ajuns la Cluj, îi dădeam telefon aproape în fiecare zi. Se mai întâmpla să treacă o zi sau două pe săptămână în care să mă iau cu alte treburi și să uit, pur și simplu, să o sun, iar când se făcea seară și-mi dădeam seama că e prea târziu pentru asta, îmi părea cumplit de rău. știind cu cât drag aștepta toată ziua telefonul ăla.

Nici pe ea n-au stins-o amintirile și regretele; boala a omorât-o și pe ea. Prea devreme, îmi vine să cred și acum, deși ar fi nedrept să-i acuz de ceva pe sfinții la care se ruga ea seară de seară. Cu diagnostice multe și cumplite, cu fiecare organ din corp bolnav, ea s-a încăpățânat să trăiască încă zece ani după ce medicii i-au spus că mai are doar câteva ore. Au ținut-o în viață credința și dragostea pentru viață – chiar dacă viața din ultima vreme a însemnat, pentru ea, doar patul și poveștile din cameră. Apoi, dintr-o dată, un final care am simțit cu toții că bate la ușă, resemnarea în fața bolii, liniștea. Un telefon de la Zalău și un drum spre casă, o oră mai târziu.

Scriam, cu exact o zi și-un an în urmă, de Roșu. Acuma, probabil că dacă nu aveți animale de casă, și mai ales dacă nici nu sunteți mari iubitori de animale, nu o să mă înțelegeți (mi se întâmplă des). Roșu, cățelul care-mi înfrumuseța verile la Ciolt și care mă umplea mereu de energie și de bună-dispoziție, a murit și el. Dar pe el nu l-au omorât nici anii, nici vreo boală. Vă amintiți că spuneam că, atunci când era puiuț, un idiot i-a tăiat coada, l-a înfometat și l-a aruncat pe șosea? …ei, acum, la vreo zece ani de atunci, un alt idiot l-a chemat în curtea lui, i-a dat mâncare și l-a trimis acasă. Atâta doar că mâncarea era otrăvită. Dobitocul l-a omorât pe motiv că sărea la el (sărea adică lătra și se agita pe-acolo, nicidecum să fi sărit pe el sau să-l fi atacat) atunci când venea, în curtea mătușii, după apă la fântână. Da, chiar așa. Într-o curte care nu e a ta, câinele vine și te latră, și primul tău gând e să-l otrăvești. Un telefon de la Ciolt și o promisiune că voi merge acolo cât de curând voi putea.

Am vrut să scriu tot ce mi-a trecut prin minte când am auzit de moartea lui Roșu, toate gândurile pe care le-am îndreptat spre cel care l-a omorât…dar sunt atât de negre, încât mi-e rușine că am ajuns să doresc așa ceva unui om. Apoi, rațiunea îmi șoptește că niciun cuvânt și niciun gest nu-mi va aduce câinele înapoi, așa că e păcat să-mi întunec mintea astfel.

Unchiul Valer a fost printre cei mai blânzi și mai buni oameni pe care i-am cunoscut. Avea doi ochi de un albastru senin și un suflet curat și frumos, cum rar ți-e dat să vezi. Avea poarta deschisă pentru oricine și aprecia și cele mai mărunte lucruri din jurul lui. Buni… buni a fost și rămâne sufletul meu. E unul dintre oamenii datorită cărora sunt, astăzi, omul care sunt. Ea m-a învățat că oamenii se schimbă și că oricine merită a doua, a treia, poate chiar și a zecea șansă. De la ea știu că toate lucrurile de pe lumea asta se plătesc la un moment dat și că, din păcate, părerile de rău nu intră ca monedă la acest troc. Tot ea m-a învățat să iert, să iubesc, să prețuiesc chiar și cele mai mărunte bucăți de viață. Nu m-a învățat, în schimb, să trăiesc fără ea, și s-ar putea să-mi ia ceva timp să învăț asta. O vorbă veche spune „cine n-are bătrâni, să-și cumpere”. I-aș cumpăra, dacă aș putea, pe amândoi, cu orice preț, oricând, fără să stau pe gânduri. Dar și ăsta e un troc nepermis. Cât despre Roșu… luați-vă un câine, aveți grijă de el și iubiți-l, și poate o să mă înțelegeți.

Joaca de-a inelele

2011-09-25T09:46:00.001-07:00

Acte de iubire

2011-09-25T08:57:00.000-07:00

Smile like it's your wedding day

2011-09-13T08:06:00.001-07:00

Ani imprimați pe o hârtie

2011-09-09T06:29:00.000-07:00

Am trecut, în vară, împreună cu mama, pe la niște rude din Oltenia. În casa care aparținea, cândva, bunicilor ei, mama a găsit niște tablouri ce conțineau colaje cu fotografii vechi de familie. Le-a luat acasă, le-a scos din ramă și le-a desfăcut de pe hârtia care le ținea laolaltă, ca să le pună bine. De-a lungul anilor, hârtia respectivă a hotărât să își păstreze câte ceva din farmecul fotografiilor de care a fost lipită zeci de ani. Pe lângă frânturi din rândurile scrise pe spatele imaginilor, passepartout-ul are acum, imprimate peste tot, chipurile celor care au zâmbit frumos din fotografii.

Recovered memories

2011-09-07T13:39:00.000-07:00

Șters

2011-09-04T05:02:00.000-07:00

Last days of summer

2011-08-31T13:01:00.000-07:00

A game of smoke

2011-08-31T03:36:00.001-07:00

Miros de vară

2011-08-30T01:46:00.000-07:00

De la Metropotam citire

2011-08-29T13:01:00.000-07:00

De regulă nu dau link-uri cu mine pe-aici, dar de data asta cei de la Metropotam mi-au întins gura până dincolo de urechi cu comentariul pe care l-au adăugat pozei mele cu Tarja, la rubrica Săptămâna pe bloguri foto :)

Nuanțe de pământ

2011-08-29T08:50:00.000-07:00

Spiral

2011-08-29T07:26:00.000-07:00

HM Assignment

2011-08-26T05:48:00.000-07:00

ArtMania 2011 - Ziua a 2-a - Lacuna Coil

2011-08-16T01:55:00.000-07:00

Fotografii realizate pentru ArtAct Magazine. Aici e și cronica festivalului ArtMania 2011, scrisă de mine.

ArtMania 2011 - Ziua a 2-a - Republica & Sonata Arctica

2011-08-16T01:05:00.001-07:00

Fotografii realizate pentru ArtAct Magazine. Aici e și cronica festivalului ArtMania 2011, scrisă de mine.

ArtMania - cronica festivalului

2011-08-15T14:50:00.000-07:00

Aici e cronica festivalului ArtMania 2011, scrisă de mine pentru ArtAct Magazine. Mâine voi încărca pe blog și pozele din ziua a doua, de la recitalurile Republica, Sonata Arctica și Lacuna Coil :)

ArtMania 2011 - Ziua 1 - Tarja

2011-08-15T14:26:00.000-07:00

Fotografii realizate pentru ArtAct Magazine. În curând, cronica festivalului pe site :)

ArtMania 2011 - Ziua 1 - Lacrimas Profundere & Helloween

2011-08-15T07:33:00.000-07:00

Fotografii realizate pentru ArtAct Magazine. În curând, cronica festivalului pe site :)

O oră într-un sat oarecare

2011-08-11T07:05:00.000-07:00

Evangelia

2011-08-09T02:24:00.000-07:00

Cărți poștale de la mare

2011-08-08T02:35:00.000-07:00

La asfințit

2011-08-08T02:33:00.000-07:00

Verde senin

2011-07-31T01:38:00.000-07:00

Mogoșa înnorată

2011-07-31T01:23:00.000-07:00

Flori, pisic și-un zâmbet mic

2011-07-31T01:16:00.000-07:00

Sesiune foto la firul ierbii

2011-07-30T13:31:00.001-07:00

Pisicile de la covrigărie

2011-07-21T02:52:00.000-07:00

După-masă de familie

2011-07-21T02:50:00.000-07:00

Fire de fum

2011-07-19T06:57:00.000-07:00

Watermelon

2011-07-19T06:56:00.000-07:00

Have a snack

2011-07-18T03:19:00.000-07:00

Hooked

2011-07-18T03:18:00.001-07:00

:)

2011-07-18T03:16:00.000-07:00

La mulți ani, mami! :)

Activități din zile calde

2011-07-15T02:25:00.000-07:00

Valea Oltului văzută din mașină

2011-07-15T02:11:00.001-07:00

Cântece de lemn

2011-07-15T02:09:00.001-07:00

Dolittle

2011-07-09T09:39:00.000-07:00

Vise translucide

2011-07-09T09:38:00.000-07:00

Summer promised to last

2011-07-03T06:58:00.000-07:00

Texturi

2011-06-25T12:31:00.001-07:00

Fashion issues

2011-06-25T12:29:00.000-07:00

Ring of the division bell

2011-06-25T12:28:00.000-07:00

Roșu aprins și rece

2011-06-18T13:55:00.000-07:00

Negru

2011-06-18T07:22:00.000-07:00

Normal că n-am stat degeabă azi-noapte.

2011-06-16T05:50:00.001-07:00

Am lucrat la licență până spre ziuă :) Și, în pauzele scurte și dese, am ieșit pe balcon să fotografiez eclipsa.

Cutia cu amintiri

2011-06-10T08:40:00.000-07:00

Shades of rust

2011-06-10T08:37:00.000-07:00

REM

2011-06-06T10:08:00.000-07:00

În grădina botanică, într-o sâmbătă

2011-05-28T12:20:00.000-07:00

Vis de vară

2011-05-23T02:22:00.000-07:00

Summer scent

2011-05-21T10:41:00.000-07:00

Summer scent

2011-05-21T10:24:00.000-07:00

Suntem superiori de nu mai putem.

2011-05-19T06:33:00.000-07:00

Noi, ca specie umană, suntem superiori tuturor celorlalte specii. Și asta nu pentru că a zis-o vreun Dumnezeu sau pentru că stă undeva scris, ca literă de lege, ci pentru că așa ne-am autoproclamat noi: superiori.

Suntem atât de superiori, încât decidem de capul nostru să omorâm animalele cele mai frumoase și mai calde din lume: câinii și caii. Viețile lor sunt niște nimicuri, și categoric noi suntem stăpâni peste ele și decidem când să se sfârșească și cum. Și le omorâm pe toate, că de, la ce naiba mai stau aici să ne respire aerul? Sunt doar animale.

Mai nou, România e țara unde nu e deloc de dorit să fii animal pierdut sau părăsit, sau pur și simplu animal pe o stradă sau pe un câmp. Pentru că te omoară ăștia de-s superiori înainte să apuci să-ți dai seama ce-i cu tine.

Mi-ar plăcea să scriu aici ce părere am despre cei care ucid, torturează sau maltratează câini, pisici, cai și alte astfel de animale, dar gândurile sunt atât de urâte, încât nici nu cred că aș găsi cuvinte care să le exprime foarte bine. Aceleași gânduri le îndrept și către cei care își iau un animal, iar apoi îl abandonează pentru că s-au plictisit sau pentru că animalul a crescut și nu mai e așa scumpic ca și atunci când era un puiuț.

Uite, hai să ne gândim la țigani. La ăia de-i băgăm pe toți într-o oală și le punem etichete urâte. Ai văzut vreodată că majoritatea țiganilor ăstora de cotrobăie prin tomberoane și put îngrozitor au câte-un câine-doi după ei? Și ai văzut vreodată că își împart mâncarea, aia puțină și stricată și cum o mai fi, aia de-o găsesc prin gunoi, cu câinii? Eu am văzut scene de-astea de foarte multe ori. Și cred că asta spune multe despre țigani. A, da, am uitat! Și lor le suntem superiori.

O vorbă mai veche spunea că poți să cunoști un om doar văzând cum se comportă cu animalele. Sunt mai mult decât de acord cu asta. Tocmai din acest motiv, pentru o mulțime de oameni, pentru o mulțime de „superiori” dintr-ăștia, nu am niciun strop de respect. Pentru că nu merită.

Apropo, uite un clip frumos.

LATER EDIT: Atunci când am scris textul de mai sus, am adăugat, printre altele, şi o poză cu Roşu, câinele nostru de la ţară, pentru a ilustra materialul. Între timp, un superior l-a otrăvit, aşa că Roşu e mort acum.